Informații noi

Casa de ajutor reciproc (C.A.R.) este o instituție financiară nebancară, fără scop patrimonial, organizată în vederea sprijinirii și întrajutorării membrilor săi. Casele de ajutor reciproc sunt entități de sine stătătoare, dar se pot asocia în uniuni sau federații care să le apere interesele. La nivel mondial există Consiliul Mondial al Caselor de Ajutor Reciproc (WOCCU), iar la nivel european există Rețeaua Europeană a Uniunilor de Credit (ENCU).

În întreaga lume există 54.000 de case de ajutor reciproc din 97 de țări. Respectivele case de ajutor reciproc deservesc peste 186 milioane de oameni.

Denumirea generică a caselor de ajutor reciproc este de uniuni de credit (credit union).

Primele asociații de credit sau uniuni de credit din Europa au apărut la mijlocul secolului al XIX -lea. Potrivit datelor publice, efectiv prima uniune de credit din Europa datează din urmă cu 177 de ani. O primă cooperativă s-a înființat în Anglia, la Rochdale, în anul 1844. A fost o cooperativă de vânzări înfiinţată de un grup de muncitori. 

Cea de-a doua din Europa s-ar fi înființat în Slovacia. „Spolok Gazdovský” ( Asociația administratorilor sau Asociația fermierilor ) fondată în 1845 de Samuel Jurkovič”, se arată în lucrarea “Istoria uniunilor de credit”. 

Uniuni de credit puternice s-au dezvoltat în Germania

Primele uniuni de credit de succes au început în Germania, în 1852, sub conducerea lui Hermann Schulze-Delitzsch. Aceste uniuni de credit ar putea fi recunoscute astăzi, deoarece au aderat la aspectele de bază ale identității cooperatiste: adică s-au bazat pe valorile de auto-ajutorare, auto-responsabilitate, democrație, egalitate, echitate și solidaritate. În tradiția fondatorilor lor, membrii cooperativelor cred în valorile etice ale onestității, deschiderii, responsabilității sociale și grijii pentru ceilalți. ”Lui Schulze-Delitzsch i se atribuie dezvoltarea legăturii de asociere, care constituie și astăzi baza legală pentru uniunile de credit”, se arată în lucrarea “Istoria uniunilor de credit”.

Tot în Germania a luat naștere în 1864 o uniune de credit care urma să devină puternică. A fost înființată de către Friedrich Wilhelm Raiffeisen. De Raiffeisen nu mai trebuie să amintim foarte multe detalii. Acest nume este cunoscut și în România zilelor noastre, în domeniul financiar-bancar.

Societăţile de credit din Germania, precum şi instituţii similare înfiinţate în Italia au fost antemergătoarele marilor bănci cooperatiste, bazate pe asocierea foarte multor persoane fizice. Băncile cooperatiste sunt destul de numeroase în Europa zilelor noastre. 

Uniuni de credit în Canada și SUA

În anii care au urmat, ideea dezvoltării uniunilor de credit a trecut Oceanul. În anul 1900, apare prima uniune de credit în Levis, Quebec – Canada, înfiinţată de Alphonse Desjardins. Avea să aibă denumirea de "casă populară". Desjardins a perseverat și a extins în SUA  conceptul uniunilor de credit pe aceleași principii. Alphonse Desjardins  a înfiinţat uniuni de credit în Statele Unite, în anul 1909, în New Hampshire. Tot în anul 1909 a fost adoptată şi prima lege de stat referitoare la uniunile de credit. 

Istoria C.A.R.-urilor în România

Treptat, în Europa s-au extins și s-au dezvoltat C.A.R.-urile, cunoscute ca uniuni de credit, pe aceleași principii asociative. Sub influențele occidentale, primele case de ajutor reciproc (uniuni de credit) au apărut în Transilvania. Se poate spune că asocierile de tip C.A.R. au fost înființate înaintea băncilor. 

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au apărut și primele uniuni de credit în România, cunoscute ulterior sub denumirea de case de ajutor reciproc. Istoria C.A.R.-urilor din România este strâns legată de nume importante care au avut inițiative și legături cu uniunile de credit, cum ar fi: Ion Heliade Rădulescu, Spiru Haret, C.A. Rosetti, Mihail Kogălniceanu.

Prima C.A.R. a apărut în România în urmă cu 175 de ani

Diversele categorii sociale, cum ar fi mici meşteşugari, comerciaţi, cadre didactice, muncitori şi-au pus o parte din economii în comun, ca bază pentru obţinerea creditelor. Datele documentare arată că în 1846 a apărut în Brașov “Asociația de Ajutor Reciproc Românească” a lucrătorilor tipografi. Iată câteva alte exemple de prime C.A.R.-uri înființate în România:

- în 1855 s-a înființat, în Brăila,  Societatea de economie, credit şi ajutor „Înfrăţirea”;

- în 1858 s-a înființat, în Bucureşti, „Casa de ajutor şi prevedere a lucrătorilor tipografi”;

- în 1863, tot în Bucureşti, „Casa de Ajutor Reciproc a tipografilor din România”, avându-l ca preşedinte pe C. A. Rosetti;

- în 1867 apare, în Răşinari, „Societatea de păstrare şi împrumut”;

- în 1868, în comuna Chirnogi, judeţul Ilfov, s-a înființat „Societatea de înlesnire interioară a comunei Chirnogi”, considerată prima asociaţie de credit modernă care funcţiona legal în România – cu personalitate juridică;

- în 1870, în Bucureşti a luat ființă „Economia – Asociaţiune de credit popular”, care a fost o casă de economii şi credite.

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, Spiru Haret, ministrul educaţiei de atunci, a susţinut necesitatea uniunilor de credit atât în rândul cadrelor didactice. El a considerat că asemenea uniuni de credit ar trebui să apară şi în rândul ţăranilor. Rezultatul a fost înfiinţarea mai multor bănci cooperatiste. În anul 1898 se înființaseră deja 24 de bănci cooperatiste. În anul 1903, numărul acestora ajunsese la 700. La ora actuală, băncile cooperatiste încă se regăsesc în toată Europa. 

În comunism, evoluția C.A.R-urilor a înregistrat o schimbare majoră

După al doilea Război Mondial și conferința de la Yalta unde s-a stabilit ordinea de pace a urmat comunismul. Mișcarea de credit mutual din România a înregistrat schimbări semnificative. Decretul 358/1949 a condus la subordonarea sindicală și, implicit, politică, a caselor de ajutor reciproc. Ce s-a întâmplat, de fapt? Toate entitățile de economii și credite au fost transformate în case de ajutor reciproc subordonate sindicatelor. Sindicatele, la rândul lor, erau subordonate politic. Legislația existentă atunci prevedea expres: “Casa de ajutor reciproc funcţionează pe lângă sindicat, care îndrumă şi controlează întreaga ei activitate”. Sindicatele din acea vreme au profitat din plin de fondurile C.A.R.

C.A.R.-urile, în contemporaneitate

Casele de ajutor reciproc au rezistat în timp, ca organizații de întrajutorare și își mențin și în zilele noastre scopul social pentru care s-au înființat: întrajutorarea membrilor.

Există două tipuri de C.A.R.-uri, care funcționează în baza unor legi diferite: C.A.R.-uri ale pensionarilor și C.A.R.-uri ale salariaților. În cele ce urmează ne vom referi la casele de ajutor reciproc pentru salariați.

Legea nr. 122/1996 reglementează activitatea caselor de ajutor reciproc ale salariaților din România. Casele de ajutor reciproc de astăzi sunt instituții financiare nebancare (IFN) înregistrate în registrul de evidență al BNR. La ora actuală, C.A.R.-urile sunt singurele IFN-uri înregistrate la BNR care pot și să atragă economii de la populație, și să acorde credite.

Potrivit datelor publice de pe site-ul BNR, la începutul lunii martie 2021 existau înregistrate în Registrul de evidență al BNR 2.516 C.A.R.-uri. Ceea ce însemană că în România sunt 2.516 case de ajutor reciproc active.

C.A.R.-urile clasice acordă împrumuturi pe baza fondului social. Însă există C.A.R.-uri deschise (cele care se adresează tuturor salariaților și nu doar unora dintr-o unitate economică) care acordă împrumuturi rapide, fără fond social. Salariații care se împrumută nu mai sunt nevoiți să aștepte 3-6 luni și să cotizeze pentru a beneficia de un împrumut.

În general, casele de ajutor reciproc sunt mai avantajoase pentru plasarea capitalurilor decât alte instrumente cu risc scăzut deoarece: câștigul din dobândă este peste rata inflației, dobânda  nu se impozitează, membrii economisitori pot avea oricând acces la banii lor, iar, nu în ultimul rând, C.A.R.-urile nu dau faliment. Nu există date care să arată că membrii nu și-au recuperat banii de la anumite C.A.R.-uri. 

Au apărut CAR-uri deschise, cu viziune 

Domeniul C.A.R. s-a dezvoltat, iar în ultimii ani au apărut pe piață C.A.R. - uri moderne, cu viziune. Principiile de bază ale funcționarii acestora sunt aceleași, însă unele aspecte s-au îmbunătățit cu mult, în favoarea membrilor. Dobânzile oferite pentru economiile populației sunt peste nivelul inflației, iar împrumuturile se acorda rapid si sunt garantate cu giranți. Un studiu dat publicității în urmă cu ceva vreme arată că C.A.R.-urile din România oferă dobânzi pentru fondul social atras în lei cuprinse între 4% și 8% pe an. Randamentul obținut de la C.A.R.-uri pentru fondul social depus este cu mult peste rata inflației, ceea ce face ca, în general, casele de ajutor reciproc să fie mai atractive pentru cei care doresc să își plaseze banii în siguranță.

Notă: Pentru perfectarea acestui istoric al caselor de ajutor reciproc au fost folosite date din lucrarea “Istoria uniunilor de credit” (https://ro.qaz.wiki/wiki/History_of_credit_unions), precum și de pe wikipedia, dar  și din informațiile publicate de unele uniuni ale C.A.R și federații din România.